Paradisul, ultima parte a Divina Comedie, încununează călătoria lui Dante cu o ascensiune în lumina divină. Sub călăuzirea Beatricei, simbol al iubirii și înțelepciunii cerești, poetul urcă prin sferele cerești unde întâlnește sufletele celor drepți, apostoli, martiri și filosofi, fiecare reflectând o virtute și o treaptă de fericire.De la sfera lunii, unde se află sufletele celor ce nu și-au putut împlini jurămintele, până la contemplarea Trinității în lumina supremă, Dante înfățișează universul ca pe o ordine perfectă guvernată de iubirea divină. Limbajul devine din ce în ce mai înalt și mai simbolic, pe măsură ce viziunea se apropie de taina ultimă.Paradisul este partea cea mai sublimă a Divina Comedie, o încercare unică de a reda în cuvinte experiența inefabilă a întâlnirii cu Dumnezeu. Este poemul luminii, al armoniei și al iubirii desăvârșite, un text care a inspirat secole întregi de teologie, filosofie și artă.
